Imaginatia

Pe parcursul vietii, omul se confrunta cu situatii deosebite de cele anterioare, care fac necesara
elaborarea unor scheme comportamentale noi, descoperirea unor solutii noi de rezolvare a
problemelor. In astfel de situatii, el foloseste un proces psihic specific lui, imaginatia.
Imaginatia este procesul cognitiv superior de elaborare a unor imagini si/sau proiecte noi, pe
baza combinarii, prelucrarii, transformarii datelor din experienta anterioara. Imaginatia este o
adaptare activa, transformativa si creatoare a omului, producand imagini, obiecte, idei noi. Prin
intermediul ei, omul este capabil de performanta unica de a realiza unitatea intre trecut, prezent si
viitor.
Imaginatia interactioneaza cu toate functiile psihice. Astfel, memoria ii furnizeaza material
pentru combinatiile sale, imaginatia exploreaza necunoscutul iar gandirea verifica justetea
ipotezelor sale si valoarea rezultatelor obtinute. Afectivitatea, tensiunea emotionala asigura energia
necesara procesului imaginativ.
Specificul imaginatiei este dat de faptul ca, pe langa reproducerea realitatii, ii adauga acesteia
ceva nou. Imaginatia este cu atat mai apreciata cu cat produsele ei se remarca prin originalitate si
diferenta fata de ceea ce exista deja.
In actele creatoare si in rezolvarea de probleme, imaginatia este asociata cu inteligenta,
respectiv cu capacitatea mintii umane de a stabili relatii intre elemente distincte si, aparent, fara
legatura.
Procedeele imaginatiei:
Procedeul imaginativ este un mod de operare mental, o succesiune mai mult sau mai putin
riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri. Originalitatea combinatoricii imaginative se
explica prin libera organizare a procedeelor si a succesiunii lor.
- aglutinarea: consta intr-o organizare, sinteza mentala a unor parti eterogene din diferite fiinte sau
obiecte (monstrii mitologici – sfinxul cu cap de femeie si corp de leu, centaurul, sirena; creatii
tehnice – radiocasetofonul, robotul casnic);
- amplificarea si diminuarea: modificarea exagerata a dimensiunilor, marirea sau micsorarea
mentala a dimensiunilor unei structuri initiale (uriasii, piticii, Setila, Flamanzila, Gerila, Tom
Degetel, legumele uriase, arborii pitici de tip bonsai etc.);
- multiplicarea si/sau omisiunea: consta in modificarea pe plan mental a numarului de elemente ale
unui intreg, a unor parti ale fiintelor sau obiectelor (balaurul cu sapte capete, ciclopul [cu un singur
ochi], calaretul fara cap);
- diviziunea: separarea mentala a unor functii umane si realizarea tehnica a uneia din ele (bratul
mecanic din industria automatizata, cupa excavatorului);
- rearanjarea: pastrarea elementelor unor structuri cunoscute, dar modificand dispunerea lor in
spatiu (asa au aparut primele autoturisme cu motorul in spate);
- adaptarea: presupune transpunerea unui element intr-un nou context (aclimatizarea plantelor si a
animalelor, transferarea laserului din domeniul militar in domeniul medical, utilizarea penelor de
pasari sau a florilor la ornamentarea palariilor, hidrobicicleta);
- substitutia: inlocuirea intr-un obiect a unui material, a unei substante cu o alta mai avantajoasa
(inlocuitorii de piele, substantele chimice sintetice alimentare-indulcitori, coloranti, inlocuirea
lemnului cu plastic, sticla sau metal in construirea mobilierului);
- tipizarea: identificarea aspectelor comune unei categorii de oameni si contopirea lor intr-un
personaj concret, tipic (Hagi Tudose-tipul zgarcitului, Catavencu-tipul politicianului fara scrupule);
- analogia: descoperirea unor aspecte noi la nivelul unor obiecte sau fenomene pornind de la
asemanarea lor cu altele mai bine cunoscute (avionul a fost construit prin analogie cu pasarilelat.
avis=pasare, aparatul foto-prin analogie cu ochiul uman, formula benzenului a fost descoperita
pornind de la imaginea sarpelui care-si apuca coada);
- empatia: transpunerea imaginara a cuiva in pielea altei persoane, cautand sa inteleaga mai bine
felul in care ea interpreteaza evenimentele; este o capacitate foarte necesara atat actorilor, cat si
profesorilor.
Formele imaginatiei
1. Imaginatia involuntara.
- visul din timpul somnului: este o forma involuntara si pasiva a imaginatiei; este un fenomen
natural, normal (toti oamenii viseaza), fiind si necesar (privarea de somnul cu vise genereaza
tulburari psihice);reprezinta o succesiune de imagini, emotii, reflectii care apar in somnul paradoxal
(care alterneaza cu somnul profund, fara vise), atunci cand se mai pastreaza unele legaturi intre
creier si stimulii din mediu, concretizand situatii sau “aventuri” la care subiectul participa ca
personaj principal sau ca simplu spectator; deseori intamplarile visate sunt absurde, imposibile in
realitate; uneori ne dam seama ca visam, dar nu putem influenta ceea ce se intampla in vis;
continutul visului este determinat de stimuli din mediul extern sau intern (stimuli organici, idei
dominante, stari emotionale); Freud considera ca visul permite exprimarea dorintelor pe care omul
refuza sa le recunoasca (dorinte refulate); uneori, in vis se continua preocuparile din ajun, ceea ce
poate duce la descoperiri sau creatii artistice valoroase, realizate, de fapt, in vis.
- reveria: are loc atunci cand ne aflam intr-o stare de relaxare, dar, totusi, de veghe; gandurile
vagabondeaza, imaginandu-ne tot felul de situatii, in general pe linia dorintelor, asteptarilor noastre;
in reverie perceptia timpului este alterata; este sau poate fi insotita fie de stari afective pozitive, fie
negative; consacrand prea mult timp reveriei, aceasta poate dauna, diminuand eforturile mari
necesare oricarei realizari.
2. Imaginatia voluntara
- imaginatia reproductiva: consta in elaborarea mentala a imaginilor unor obiecte sau fenomene
existente in trecut sau prezent, dar care nu au fost percepute direct de catre subiect; imaginile
rezulta din combinarea si transformarea informatiei stocate in memorie, pe baza descrierii verbale
sau a unei scheme oferite de altcineva; este o forma activa, constienta si voluntara a imaginatiei,
care largeste foarte mult bagajul de cunostinte si permite facilitarea solutionarii de variate
probleme; astfel, ascultarea relatarii la radio a unei intreceri sportive sau a descrierii unor obiecte
sau fenomene (pe care noi nu le-am perceput direct), ne solicita imaginatia reproductiva.
- imaginatia creatoare: este o forma activa, voluntara si creativa a imaginatiei, este cea mai
complexa si valoroasa forma a imaginatiei, fiind orientata spre solutionarea de probleme complexe,
spre crearea de productii noi; se caracterizeaza prin bogatia si noutatea procedeelor, prin
valorificarea eficienta a sugestiilor din inconstient; interesul pentru creatia inovatoare, trebuinta de
autorealizare dinamizeaza fantezia implicata in cele mai variate activitati umane, obtinandu-se noi
ipoteze, noi creatii artistice si tehnice; acest tip de imaginatie presupune o motivatie puternica si
este favorizata de trairi emotionale intense; este orientata spre ce este posibil, spre nou, spre viitor;
fazele acesteia sunt: prepararea (colectarea de informatii, schitarea de planuri), incubatia
(preocuparea de gasire a unei solutii este comutata la nivel inconstient, aparitia ideii salvatoare
poate fi favorizata prin somn, plimbari, insingurare), iluminarea (gasirea brusca a ideii in momente
din cele mai neasteptate), verificarea (elaborarea produsului astfel incat el sa fie acceptat).
Sintetizand, in cazul unui roman, scriitorul este cel care si-a folosit imaginatia creatoare, iar
cititorul si-a folosit imaginatia reproductiva.
- visul de perspectiva: consta in proiectarea mentala a propriului curs al vietii, in concretizarea prin
imagini a idealului de viata pe care si-l propune o persoana.