5. Caracterizarea generala a S.P.U.

S.P.U. este cel mai complex sistem cunoscut, avand o natura energetica si informationala,
dispunand de capacitati selective, de autoreglare si autodeterminare.
1. S.P.U. este un sistem intrucat toate componentele sale (senzatii, perceptii, reprezentari,
gandire, limbaj, memorie, imaginatie, motivatie, afectivitate, vointa, atentie) se afla in interactiune.
Este cel mai complex numai daca ne gandim la arhitectonica creierului omenesc, format din 24 de
miliarde de neuroni specializati, fiecare din ei intretinand, prin 10 milioane de ramificatii, legaturi
cu ceilalti neuroni.
2. S.P.U. este energetic deoarece functioneaza numai in conditiile in care beneficiaza de
suportul material, biologic, care este creierul; de aceea se vorbeste de energie neuropsihica.
3. S.P.U. este de natura informationala, intrucat recepteaza, prelucreaza si emite informatii.
4. S.P.U. este un sistem evolutiv, dianmic, intrucat se afla intr-o continua schimbare. Prin
invatare, omul asimileaza si prelucreaza tot timpul informatii; de aceea se spune ca S.P.U. se poate
autoorganiza.
5. S.P.U. se poate caracteriza si printr-o relativa stabilitate, nu in sensul de ne-miscare, ci de
mentinere a unor insusiri timp indelungat. De aceea se spune despre oameni ca au un psihic puternic
sau labil, psihic matur sau infantil, aceste trasaturi fiind durabile, stabile.
6. S.P.U. este ambilateral deschis, intretine relatii de tip informational atat cu mediul extern,
cat si cu cel intern. In mod normal, omul stie (este informat) despre ce se petrece in jurul sau si in
interiorul sau prin intermediul proceselor cognitive, senzoriale si logice.
7. S.P.U. se comporta selectiv fata de elementele/factorii mediului extern si intern; in termeni
cibernetici se afirma ca este antiredundant (se opune informatiilor de prisos). In timpul desfasurarii
oricarei activitati, omul, aflandu-se intr-un mediu din care-I parvin diversi stimuli, retine
(selecteaza) doar pe cei de care are nevoie; ceilalti, care sunt de prisos, sunt ignorati. De exemplu:
o inregistrare audio facuta intrun grup de oameni care vorbesc, va reda voci suprapuse din care nu
se intelege nimic; in schimb, o persoana aflata intr-un grup in care toti vorbesc, se poate orienta si
poate recepta selectiv numai anumite informatii, ceea ce o fereste de un adevarat “haos
informational”.
8. S.P.U. se poate autodetermina, putand face fata diferitelor intamplari, situatii noi,
neprevazute, tocmai datorita posibilitatii de a invata, flexibilitatii gandirii, memoriei, care permit
restructurarea experientei dobandite in functie de cerintele mediului. S.P.U. se comporta antialeator
pentru ca se opune intamplarii, necunoscutului.
9. S.P.U. dispune de mecanisme de autoreglare superioara prin conexiunea inversa (feedback).
Psihicul prelucreaza informatiile ce-I parvin si, pe baza lor, comanda sistemului efector
realizarea diferitelor comportamente adaptative. Reactiile noastre si efectele produse sunt din nou
receptae (prin feed-back) si supuse evaluarii prin ratiune; aceasta comanda alte acte adaptative
s.a.m.d.
Nivelele functionale ale S.P.U.
1. Constiinta. Reprezinta nivelul functional superior al S.P.U. care rezulta din coordonarea
(conlucrarea) tuturor fenomenelor psihice, permitand stabilirea de relatii superioare cu mediul. Ce
stie o persoana constienta, fata de una care nu e constienta (pentru ca doarme, e in stare de lesin sau
de coma)? Stie cine este, unde se afla, ce sunt si cine sunt cele/cei din jurul sau, care este
rostul/scopul prezentei sale in acel loc etc. Constiinta este limitata la aici si acum (hic et nunc),
neputand afirma ca suntem constienti (stim) de ceea ce se intampla in incaperea vecina si nici ce se
va intampla exact peste 5 minute. Constiinta are 2 laturi inseparabile: constiinta de sine si constiinta
de lume. Oricare dintre ele ar fi afectata, ingustata sau deformata, constiinta in ansamblu ar avea de
suferit si, in consecinta, si adaptarea normala a persoanei la mediu. In unele tulburari psihice,
bolnavul nu mai stie cine este sau isi atribuie o alta identitate. Constiinta de sine si cea de lume
incep sa se manifeste plenar la copil in jurul varstei de 3 ani. Constiinta deplina isi incheie formarea
in jur de 18-20 de ani. Participarea tuturor fenomenelor psihice la starea de consyiinta este reflectata
si in functiile acesteia: functia de semnificare sau de cunoastere (indeplinita de toate procesele
cognitive, in special de cele superioare); functia de orientare spre scop (indeplinita de motivatie, cu
sprijinul imaginatiei si gandirii); functia anticipativ-predictiva (realizata de gandire si de
imaginatie); functia de autoreglaj voluntar (intalnita la toate fenomenele reglatorii, in special la
vointa); functia creatoare (posibila prin intermediul gandirii, memoriei, imaginatiei).
2. Subconstientul. Este al doilea nivel functional al S.P.U., care are rolul unui depozit de informatii,
date ale memoriei, deprinderi, operatii. Ar putea fi considerat depozitarul experientei noastre
anterioare, a ceea ce am invatat. Rolul subconstientului este acela de a alimenta in permanenta
nivelul constient in functie de cerintele mediului, dar si de a pastra informatiile care vin din mediu
si sunt preluate la nivel constient. Uneori, insa, oricat effort am face, nu putem sa scoatem la
suprafata constiintei unele informatii; atunci spunem ca ele au “alunecat” in inconstient.
3. Inconstientul. Este cel de-al treilea nivel al S.P.U., cel mai profund, mai adanc, numit si nivelul
abisurilor fiintei noastre. Aici sunt depozitate date ereditare (aptitudini, talente pe care nu ni le
putem explica in mod constient), tendinte, imbolduri, instincte, afecte, dorinte ascunse,
nerecunoscute, informatii considerate uitate). Descoperitorul inconstientului si al rolului sau in
viata psihica este medicul austriac Sigmund Freud. Freud a vrut sa demonstreze ca omul nu este
numai o fiinta rationala (cum sustinusera filosofii dinaintea lui), ci si o fiinta care actioneaza sub
impulsul unor forte ascunse, ce nu pot fi cunoscute si controlate suficient. Freud este si autorul unei
teorii si, totodata, al unei metode practice de sondare a inconstientului, numita metoda psihanalitica
ce consta, in esenta, in scoaterea la suprafata constiintei a unor date din inconstient care tulbura
existenta omului si supunerea lor unor analize rationale. Metoda psihanalitica utilizeaza diferite
tehnici de sondare a inconstientului: hipnoza, sugestia, analiza viselor, a unor acte din viata curenta,
asociatiile de cuvinte.