Raspandirea geografica a populatiei

 Pe suprafata Pamantului exista regiuni slab populate :

·        Regiunile reci

·        Deserturile temperate si calde

·        Zona padurile ecuatoriale ( ex : Amazonia )

, si regiuni foarte populate :

·        Estul Chinei

·        Centrul Japoniei

·        Delta Gangelui

·        Insula Java

·        Portiuni din Europa de V

A.     Factorii care determina si influenteaza repartitia geografica a populatiei

Ø  Factorii naturali

o   Zone nefavorabile

§  Temperaturile foarte scazute ( Nordul Rusiei )

§  Lungimea mare a noptii in zonele polare (Antarctida)

§  Ariditatea ( desertul Kalahari )

§  Altitudinea si gradul de fragmentare a reliefului ( Muntii Alpi )

§  Arealele forestiere compacte ( Nordul Canadei )

o   Zone favorabile

§  Regiuni cu relief jos ( Arabia Saudita )

§  Regiunile litorale ( Coasta de Est a Chinei )

§  Mediile temperate ( Bazinul M.Mediterane )

§  Arealele influentate de musoni ( India )

Ø  Factori istorici

o   Migratia populatiei europene care sa dezvoltat in timp creand concentrari de populatii pe coasta de nord-est a Americii , in sud-estul Braziliei si in sud-estul Australiei

Ø  Factori demografici

o   Sunt determinanti pentru crestearea numerica a  populatiei

o   Un spor natural ridicat a influentat si inca influenteaza cresterea numerica a populatiei in diferite state ( ex : insula Java , India , Bangladesh etc. )

Ø  Factori economici

o   Exodul rural

B.      Repartitia Populatiei Mondiale

Ø  La nivelul continentului european predomina statele mici ( ex: Bosnia si Hertegovina ; Belarus ; Danemarca ; Austria etc. ) si mijlocii ( ex :Franta ; Germania ;  Finlanda ; Regatul Unit etc. )

Ø  Din punct de vedere al numarului de locuitori exista tari foarte populate cu peste un miliard de locuitori : India si China .

Ø  Exista 6 state continentale caracterizate de valori diferite ale populatiei : China ; SUA ; Brazilia ; Federatia Rusa ; Canada si Australia .

C.     Densitatea medie a populatiei Terrei

Ø  Densitatea medie a populatiei este de 47 loc/kmp optinanduse din raportul 6,3miliarde locuitori ( numarul populatiei la nivel global ) supra 134 milioane kmp ( suprafata uscatului )

D.     Densitatea populatiei statelor

Ø  Compararea densitatii populatiei unor state cu intendere foarte diferita nu este relevanta .

Ø  In schimb , compararea densitatii populatiei unor tari cu intinderi de aceeasi marime poate permite anumite aprecieri .

Bilantul total si evolutia numerica a populatiei

Bilantul total si evolutia numerica a populatiei

de Crina Andreea

Bilantul total:-suma algebrica dintre bilantul natural, spor natural (mortalitate si natalitate)si bilantul migratoriu ce este determinat in mare parte de sporul natural.

Bilantul migratoriu:-diferenta numerica dintre emigranti si imigranti , calculate in valori absolute sau relative, numit si spor migratoriu.

Exemple:In Mali, Niger, Libia, Oman

Ø crestere mare de populatie,

Ø 3-5% anul se realizeaza datorita unui numar redus de locuitori

In China, India, Indonezia, Brazilia:crestere medie 1.1-2% /an se realizeaza la o  populatie numeroasa.

*Anumite valori reprezinta generalizari pentru state cu intinderi mari.In realitate valorile sunt diferentiate si strans legate de gradul de populare a teritoriului.

Evolutia numerica a populatiei

*Principala sursa de crestere a populatiei este reprezentata de sporul natural

*In SUA, Canada, Germania, Franta, sporul migratoriu este important, indeosebi in tarile cu sporul natural redus(Germania).

*Tarile emergente (tari de unde pleaca un numar mare de populatie) au un spor natural foarte ridicat.

Exemple:Mexic, India, Pakistan, Bagladesh, Vietnam.

*Evolutia populatiei este influentata de:

Ø sporul natural

Ø miscarea migratorie

Ø cresterea varstei medii a populatiei..

*In perioada 1950-2004:

-in tarile extraeuropene s-a produs o crestere foarte mare

-in tarile europene s-a inregistrat o crestere redusa sau foarte redusa

Conflictele interne

Conflictele interne

de Bibire Cristina 

          Lumea contemporana este confruntata cu o serie de probleme politice care tin de relatiile dintre state.
          Acestea au o importanta componenta teritoriala,spatiala si se refera la urmatoarele aspecte:
a)conflictele interne si externe
b)utilizarea apelor si a resurselor marine
c)interesul pentru regiunile polare
d)transporturile maritime prin stramtori si canale
e)pastrarea si cultivarea identitatii proprii a statelor in conditiile globalizarii
f)colaborarea internationala pentru abordarea in comun a unor probleme
g)trasarea granitelor

     


      Definitie:
      Conflicte ce au loc in interiorul tarilor opunand grupari de oameni ai aceleasi tari.
      Cauze:-de natura:-etica
                                  -religioasa
                                  -lingvistica
                -comportamentul conducatorilor
                -interese de grup
                -regimul politic instaurat
       Exemple:
-in Sudan,conflictul dintre militiile arabe proguvernamentale si localnici
-in Sri Lanka,o populatie minoritara
-In Filippine exista un conflict de natura religioasa intre populatia catolica si cea musulmana
-In Peru si Mexic ,conflictele opun paturile cele mai sarace ale populatiei  puterii statale centrale
-In Etiopi si Somalia conflictele sunt generate de nivelul de trai foarte scazut
-In Iran  conflictele opun grupurile reformatoare fata de suniti,minoritari
-In Columbia conflicte intre autoritatea centrala  si grupurile de interese care se ocupau de producerea si transportul drogurilor
-In Angola gruparile armate isi disputa de peste un deceniu administrarea tarii.

Zonele economice exclusive

 ZONELE ECONOMICE EXCLUSIVE

de Cavaleru Emilia

- apartin unor state cu larga iesire la mare: - SUA
- Australia
- Federatia Rusa
- Brazilia
- Japonia
- Indonezia
- Canada
- Chile
- Noua Zeelanda
- Mexic
- de avantajele oferite de ZEE beneficiaza multe tari insulare:
- mai mari: - Japonia        
                      - Republica Madagascar
                   - Filipine          
                      - Indonezia
-foarte mici:- Mauritius
                   - Fiji
                    - Maldive
- geografia politica  a tarilor se modifica  sensibil  din cauza raportului dintre  :
   -suprafata continentala
   -zonele economice exclusive ,din jurul sau din apropierea acestuia

Marii creatori de frontiere

Marii creatori de frontiere

de Anghelus Daniela

Frontiera - linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat  
                  de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte
                  din teritoriul său.

De-a lungul timpului, au existat state creatoare de frontiere:
- China;
- Imperiul Otoman;
- Imperiul Britanic;
- Imperiul Francez;
- Imperiul Portughez;
- Imperiul Spaniol;
- Imperiul German;
- Imperiul Rus.

Papalitatea a fost un factor destul de important in definitivarea frontierelor, iar unele dintre acestea au fost trasate in urma conferintelor internationale.

Puterile preexistente au avut un rol hotarator in luarea acestor decizii sau cel putin au fost consultate in aceasta privinta.

In statele care erau subdezvoltate sau se aflau in curs de dezvoltare, un procent de 17,2% din frontierele actuale au fost trasate de francezi, si 21,5% de catre britanici, pe cand americanii nu s-au implicat prea mult.

Motivele trasarii frontierelor:
- concesionarea teritoriilor evitand razboiul;
- consolidarea cuceririlor(urmare a conflictelor);
- mentinerea ordinii;
- motive administrative.

Conceptiile conform carora s-au trasat frontierele difera in functie de stat:
- britanicii pun accentul pe probleme
     strategice à terenul – aliatul lor;
- francezii actioneaza in functie de comoditatile de administrare

Mobilitatea teritoriala a populatiei

MOBILITATEA TERITORIALA A POPULATIEI

de Budau Maria si Ema Dogaru

  Mobilitatea teritoriala a populatie reprezinta toate transformarile care au loc in numarul locuitorilor unui anumit teritoriu, datorita deplasarii lor.

Aceste deplasari sunt de doua feluri: 

   A.  Deplasari de populatii in timpuri iostorice

   B.  Deplasari actuale ale populatie

A. Deplasari de populatii in timpuri istorice

 De la aparitia primilor hominzi , pana aproape de zilele noastre, s-a produs un process indelungat de expansiune prin care “omul a populat intreaga sa planeta”.

 Alte deplasari  de populatii au fost “migratia popoarelor” din Asia Centrala din Europa.

Popularea initiala a Terrei: 

Expansiunea „veche” (2 mil i. Hr. – 100.000 i. Hr.)

Kenia, Tanzania, Etiopia – Europa – Arabia – India –Java – China – Japonia 

Expansiunea  „noua” (100.000 i. Hr. – 10.000 i. Hr.)

Java – Noua Guinee – Australia

Europa – Siberia – Scandinavia

China – Str. Bering – Alaska – America Centrala – America de Sud

Expansiunea „recenta” (10.000 i. Hr. – 1.000 i. Hr.)

Noua Guinee – Noua Zeelanda – Polinezia – Hawaii – Ins. Pastelui

Alaska – Canada – Groenlanda

B. Deplasari actuale ale populatie

 Aceste deplasari sunt : 1. interne;

                                 2. internationale;

1. Deplasarile interne sunt :                                                      

a. Deplasarile zilnice :

- iau forma navetismului si sunt generalizate in tarile cu economii dinamice , rolul   mijloacelor rapide de transport fiind essential.

       

b. Deplasarile sezoniere:

- pot fi legate de anumite activitati economice sau de turismul intern

         

       c. Deplasari definitive:

- presupun schimbarea domiciliului, dar tot in interiorul aceleasi tari.

- cauze: - aridizarea unor regiuni

              - hazarde naturale

              - aparitia onor activitati: - miniere;

                                                                 - industriale; 

                                                          - agricole;

d. Exodul rural:

 - datorat saracirii regiunilor agricole si rurale

2. Deplasarile internationale sunt: 

a. Deplasarile din cauze economice:

- sunt cele mai importante;

- se manifesta sub cele mai variate forme;

Cauze economice ale deplasarilor internationale:

- tarile foarte sarace, cu o mare crestere demografica, nu pot oferi propriei populatii locuri de munca

- tarile in curs de dezvoltare cu deficit demografic care isi dezvolta activitati economice noi, cauta sa angajeze temporar persoane din alte tari; (exemple: Libia, Arabia Saudita)

- tarile dezvoltate cu o populatie rara dar resurse bogate atrag numeroase persoane; (exemple: Canada, Australia)

Prinipalele fluxuri internationale sunt:

- fluxuri „Sud – Sud”: deplasari din tarile mai putin dezvoltate spre cele care au un deficit demografic; Exemple: din: Mali - Sierra Leone

  Burkina Faso – Cote D’Ivoire

  Niger – Nigeria 

  Angola – Rep. Dem. Congo

  Botswana – Rep. Africa de Sud

  Mozambic – Tanzania

  Etiopia – Sudan

  Algeria, Egipt, Ciad – Libia

  Egipt,Sudan,Yemen,India,Pakistan,Afghanistan – Arabia Saudita

  Pakistan - Iran

  Peru, Columbia – Venezuela

  Brazilia, Uruguay, Paraguay – Argentina

- fluxuri „Sud – Nord”: deplasari intre tarile subdezvoltate si cele dezvoltate;

Exemple: din:  Filipine, Vietnam, Mexic, Peru, El Salvador – S.U.A. si Canada

Filipine, Vietnam – Australia

Bangladesh, Afghanistan, Siria, Algeria, Maroc, Argentina, Chile,  Mexic – Italia, Franta, Germania, Austria si Suedia;

b. Deplasarile in interes turistic:

- depasesc anual 10 % din populatia planetei

c. Deplasarile:   religioase (intre India si Pakistan, peste 6 milioane de persoane)

     etnice (Africa Centrala, Serbia, Muntenegro)

     ideologice (din fostele tari socialiste spre Europa de Vest si S.U.A.)

Apararea lui Socrate , de Ciorcila Alexandra si Cretu Andreea

Acuzaţiile plebei
Poate imperfecţiunea acestui amator de lucruri cu cap m-a atras în Apărarea lui Socrate. I se cere pedeapsa cu moartea la vârsta de 70 de ani de către trei concetăţeni atenieni care-l acuză că strică tineretul şi că nu crede în zei. (Hm, asta cu tineretul stricat văd că e o partidă cu prelungiri până în ziua de azi!). Discursul de apărare a lui Socrate dovedeşte falsitatea acestor acuze, ba chiar arată viceversa lor, anume că ar trebui să fie considerat cel mai de seamă învăţător al grecilor şi alesul zeului Apollo.

Ce lipseşte în discursul lui Socrate?
Socrate nu a ştiut sau nu a putut să trezească umanitatea tuturor judecătorilor transformaţi într-o turmă de ură şi a refuzat să folosească cuvintele-cheie cu care se însoţesc şi azi în vânzare de pildă majoritatea lucrurilor: onoare, iubire, vedetă, bani, noutate. Ştia că acestea sunt cuvinte goale cât timp nimeni nu are habar de întreaga lor semnificaţie. I-au lipsit timpul, retorica vorbitului în public (respectiv fanatizarea ascultătorilor ori aspectele de marketing) sau a simţit că îi repugnă mijloacele de automutilare a imaginii publice (apelul la sentimentele judecătorilor săi - în număr de 502 - prin aducerea soţiei bătrâne, celebra cicălitoare Xantipa, a celor trei copii sau prin etalarea ostentativă a sărăciei). El voia să convingă prin raţiune - fiindcă acesta e instrumentul de lucru al filosofului - dar nu a putut face minuni într-o singură zi.

Socrate dă senzaţia de fragilitate şi de o anume lipsă de persuasiune. Dar să fie aşa oare? Avea 70 de ani, învăţase pe mulţi metoda sa maieutică de cercetare continuă a adevărurilor, în anumite cercuri, uneori de oameni foarte bogaţi, era primit ca primul dintre meseni, existau deja discipoli ai săi care se ocupau cu filosofia în celebra agoră ateniană.

Cred că una dintre dezamăgirile lui Socrate nu a fost că nu a putut confirma diagnosticul delfian, ci că nu a putut să-l infirme. De altfel, în discursul său şi-a exprimat o nemulţumire şi o dilemă majoră asupra înţelepciunii şi asupra morţii.

Omul cel mai înţelept
Oracolul din Delfi îi profeţise cândva că este cel mai înţelept om din Grecia. După ce fusese speriat de asemenea frază, după ce se ascunsese în spatele neştiinţei absolute - ştiu că nu ştiu nimic - afirmă în discursul său care să-i dovedească credinţa în zei - în final a simţit îndemnul faţă de sine de a confirma sau de a nega ceea ce îi trimisese zeul. Dacă eu sunt cel mai înţelept, deşi nu ştiu nimic, cum de alţii pretind că ştiu ceva?

Socrate - un alt Diogene!
Şi a mers la înţelepţii cetăţii, cei care se ocupau de politică şi a observat că aceştia nu ştiau ce e morala. La doctori şi aceştia nu aveau habar ce e sănătatea şi care e mai importantă, cea morală sau cea fizică. La muzicieni care nu puteau răspunde mulţumitor la întrebarea simplă ce e muzica. A constatat că nici apelul la specialişti nu avea mai mulţi sorţi de succes. Aceştia erau valoroşi doar cât rămâneau în domeniul lor, dar dacă tratau teme generale, despre bine, libertate, frumos deveneau la fel de amatori ca un tinerel ce abia i-a crescut mustaţa gândirii. De aici marea dezamăgire a lui Socrate şi în acelaşi timp farmecul său. El constată că sunt mulţi cu pretenţii autoritare, dar niciunul care să fie mai înţelept decât el. Niciunul nu i-a demonstrat că într-adevăr ştie ceva şi asta îi atrăgea pe tinerii atenieni. Şi dacă Socrate a ştiut că nu ştie nimic, noi ce ştim azi? Suntem oare înţelepţii după care a tânjit toată viaţa acest gânditor? Să fie înţelepţii de piatră cei care au pus bariere de intimidare accesului la opera lui Platon? Sau nu putem aspira decât la statutul de specialişti pe bucăţica noastră de tort, cât despre înţelepciune, asta e o altă gâscă la care nu ne pricepem.

Dilema lui Socrate
Cele două soluţii pe care le are în vedere asupra morţii îl fac, cred, să nu se implice total în discursul său de apărare. Ceva îmi spune că ar fi putut fi mult mai convingător, mai ales că a fost condamnat la moarte doar cu o majoritate de treizeci de voturi. El pune această întrebare retoric judecătorilor săi. De unde ştiţi că moartea nu e un bine? Sunt două soluţii, îşi va răspunde singur. Fie ne pierdem cu totul în materie, cuprinşi de un somn liniştit cum n-am pomenit decât foarte rar în viaţă, fie mergem în altă lume unde am putea avea şansa să ne întâlnim strămoşii. Şi adaugă Socrate că ar putea vorbi astfel cu eroi care au păţit ca şi el condamnări şi acuze nedrepte.

De aceea Socrate se îndreaptă senin spre cupa cu otravă de cucută. Personalitatea sa va fi nemurită de urmaşii greci şi, mai ales, de discipolul Platon. Seninătatea sa ar putea fi în fond o mască apologetică. Oricum, dacă dincolo e o altă lume, pentru Socrate începea o nouă aventură. Să vadă cât de înţelepţi erau pe acolo oamenii.

Platon .

Platon . 

S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați.

La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice.

Refugiat o vreme la Megara, se bucură de prezența lui Euclid, alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu matematica; în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud face cunoștință cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân. O tradiție spune că Dionysios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera supărătoare prezența, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotărârea lui Platon de a se retrage din politică și de a deschide o școală filosofică la Atena, lângă gimnaziul închinat eroului mitologic Academos, de unde și numele Academia. Organizarea școlii era asemănătoare societăților pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Școala va funcționa aproape 1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529 d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.

După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în speranța de a-l influența pe Dionysios cel Tânărpentru proiectele sale de reformă politică și filosofică. Din păcate, proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după cum spune Cicero, „cu condeiul în mână” („scribens mortuus est”).

Lista cu temele din Platon , cine trebuie sa le faca si pana cand :

I.                    Dialogurile socratice sau de tinerete

Ø  Apararea( apologia ) lui Socrate . Ciorcila si Cretu : 3 XI

Ø  Euthyphron (Despre pietate). Roca si Cavaleru : 15 III

Ø  Lysis ( despre iubire si prietenie ) . Hrostea si Pariu : 17 XI .

Ø  Lahes ( despre curaj ) . Bibire si Vital : 24 XI

Ø  Charmides ( despre intelepciune ) . Olaru si Stanciu : 8 XI 

II.                 Dialogurile critice principale in care este cuprinsa conceptia despre lume , om si viata:

Ø  Protagoras (Despre invatatura virtutii ) . Burbulea si Bulai : 15 XI 

Ø  Euthydemos ( Persiflarea sofismelor sofistilor ) . Sachelarie si Bonta : 19 I

Ø  Cratylos (impotriva falsei intrebuintari a iubirii de catre sofisti ) . Ghidu si Plesca : 26 I

Ø  Menon ( despre virtute ) . Iosub si Stoleru . 2 II

Ø  Hippias maior . Bogasiu si Manoila : 9 II

Ø  Phaidos ( conceptia despre idei ) Sipos si Fanaru: 16 II

Ø  Sophites ( despre raportul dintre idei ) Budau si Dogaru : 23 II

Ø  Symposion ( teoria despre “eros” sau despre metoda dupa care poate fi inuite ideile , prototipurile eterne ale lucrurilor )Rosca si Radu : 1 III

Ø  Parmenide ( despre raportul ideilor cu lumea senzoriala ) Badulescu si Toma : 8 III

Ø  Phaidon ( nemurirea sufletului ) Dimisca si Berzintu : 10 XI

Ø  Philebos ( despre cel mai important bun al omului ) Antal si Anton : 22 III

Ø  Politeia ( despre statul cel mai bun ) Boca si Anghelus : 29 III

Crestinismul ca fapt mistic si misteriile Antichitatii

Drumul Initiatic 

( cap I - Misteriile si intelepciunea lor )

Dea lungul istoriei putem identifica doua tipuri de religii . Prima dintre ele si cea mai raspandita este religia populara , religia maselor , care nu raspunde la marile enigme si la misteriile oamenilor . Dar , unii oameni au cautat mereu raspunsuri la aceste enigme si astfel apare o religie tainica , ascunsa a marilor misterii , o religie a initiatilor , o religie ce tine de sacrul uman .

Misteriile erau considerate de antici ca fiind un lucru foarte periculos . De aceea  , oricine comunica o taina unui neinitiat era considerat ca fiind un tradator . Acest lucru poate fi dovedit de o intamplare din viata poetului grec Eschil . Eschil a fost acuzat ca a divulgat taine ale initiatilor publicului larg si a fost condamnat de acestia la moarte . Poetul a scapat prin fuga la altarul zeului Dionysos unde a fost dovedit juritic ca Eschil nu era un initiat .

Persoanele considerate demne , care cautau cunoasterea superioara si raspunsul la marile enigme erau ajutate de intelepti-preoti sa ajunga la intelepciunea superioara printr-un proces de initiere .Pregatirile pentru procesul de initiere pot fi asemanate cu pregatirile pentru moarte , ele constand in desprinderea de lumea senzoriala , de lumea asa cum o percep noi cu ajutorul analizatorilor/organelor de simt specializate . Persoanele care vor sa fie initiate trebuie sa tina post , sa se izoleze de lume ducand in viata solitara si sa se detaseze de toate lucrurile lumesti , astfel incat lumea senzoriala sa nu mai aibe nici o valoare pentru ei . Toate acestea sunt necesare pentru a putea percepe lumea spirituala .

Initierea sau “calatoria “ initiatica smulge persoana in cauza din lumea senzoriala , din lumea obisnuita , dominata de legile fizicii si ale naturii si il arunca intr-o lume a sacrului , ascunsa in cea profana , in care domina cu totul alte reguli . Intiatul nu intelege ceea ce i se intampla pe moment si nu-si poate explica ceea ce se intampla .

Initiatului i se ia siguranta si tot ceea ce pentru el era viu moare , toate valorile lumesti dispar si el intra intr-o stare de purificare , asemanatoare cu moartea . Initiatul simte ca a murit si a reinviat devenind un alt om , diferit , superior , o fiinta mai mult spirituala decat senzoriala ce este mult mai apropiata de Divinitate .

Omul profan , omul obisnuit priveste realitatea dintr-o perspectiva strict materiala , percepand lumea senzoriala ca adevarata si pe cea spirituala ca fiind doar o fantasma , o “ fata morgana “ . Pentru omul profan lucrurile spirituale sunt simple ganduri , simple fantasme pe care nu le traieste ci doar le gandeste , alcatuind o realitate ce dispare in fata realitatii senzoriale . Daca unei persoane neinitiate , unui om profan I s-ar arata dintr-o data rezolvarea misteriilor atunci el ar fi aruncat in neant , deoarece i s-ar lua fericirea si nu i s-ar mai da nimic in schimb .

Pentru omul sacru , omul initiat , perceptia realitatii se rastoarna complet . Lumea senzoriala , desi este perceputa ca adevarata , cade pe un plan secund fiind pusa la indoiala de realitatea spirituala , pe care acesta o percepe ca fiind adevarata intru totul .  Astfel , apare o ezitare , un spatiu de indoiala intre perceptia realitatii senzoriale si ceea ce este ea defapt . In acest spatiu isi are locul realitatea spirituala , realitate ce face conexiunea dintre om si Divinitate .

In omul sacru este prezenta vesnicia cu adevarat  deoarece el are o alta perceptie asupra vietii si asupra mortii , intelegand ca inca de la nastere el moare in continuu : in momentul in care incepem sa ne maturizam , in noi moare copilul dinainte . In fiecare noua zi moare in noi persoana care eram ieri renascand ca o persoana diferita . Omul sacru intelege ca zeii , asa cum ii priveau oamenii , sunt simple plasmuiri ale imaginatiei lor , deoarece ei sunt reprezentati prin elemente senzoriale . Dumnezeul “adevarat” nu poate fi privit din perspectiva lumii senzoriale deoarece el este de natura spirituala . Doar o persoana initiata poate ajunge la cunoasterea Divinitatii dar nu va putea niciodata sa o exprime in termeni senzoriali . Grecii , fiind mari initiati aveau un loc special in Panteonul de pe Acropole inchinat zeului necunoscut , zeului pe care nu si-l puteai imagina si nici explica . Despre acest zeu a incercat sa le vorbeasca sfantul Paul ( Fap . 17,22 ) .

Cert este ca persoanele initiate sunt constiente ca nu pot dovedi ceea ce li se intampla ci doar povesti sperand k in noi prin povestile lor sa ni se deschida acel “ ochi spiritual “ care sa ne faca sa intelegm ceea ce ei au patit si sa ne faca sa ne dorim sa fim initiati pentru a putea lua legatura cu divinitatea “

! Recomand citirea cartii : Crestinismul ca fapt mistic si misteriile Antichitatii de Rudolf Steiner   . Pentru impresii si parerei lasati un comentariu . Pentru corecturi : claudiu_ionutz_2oo9@yahoo.com