Platon .

Platon . 

S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați.

La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice.

Refugiat o vreme la Megara, se bucură de prezența lui Euclid, alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu matematica; în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud face cunoștință cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân. O tradiție spune că Dionysios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera supărătoare prezența, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotărârea lui Platon de a se retrage din politică și de a deschide o școală filosofică la Atena, lângă gimnaziul închinat eroului mitologic Academos, de unde și numele Academia. Organizarea școlii era asemănătoare societăților pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Școala va funcționa aproape 1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529 d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.

După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în speranța de a-l influența pe Dionysios cel Tânărpentru proiectele sale de reformă politică și filosofică. Din păcate, proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după cum spune Cicero, „cu condeiul în mână” („scribens mortuus est”).

Lista cu temele din Platon , cine trebuie sa le faca si pana cand :

I.                    Dialogurile socratice sau de tinerete

Ø  Apararea( apologia ) lui Socrate . Ciorcila si Cretu : 3 XI

Ø  Euthyphron (Despre pietate). Roca si Cavaleru : 15 III

Ø  Lysis ( despre iubire si prietenie ) . Hrostea si Pariu : 17 XI .

Ø  Lahes ( despre curaj ) . Bibire si Vital : 24 XI

Ø  Charmides ( despre intelepciune ) . Olaru si Stanciu : 8 XI 

II.                 Dialogurile critice principale in care este cuprinsa conceptia despre lume , om si viata:

Ø  Protagoras (Despre invatatura virtutii ) . Burbulea si Bulai : 15 XI 

Ø  Euthydemos ( Persiflarea sofismelor sofistilor ) . Sachelarie si Bonta : 19 I

Ø  Cratylos (impotriva falsei intrebuintari a iubirii de catre sofisti ) . Ghidu si Plesca : 26 I

Ø  Menon ( despre virtute ) . Iosub si Stoleru . 2 II

Ø  Hippias maior . Bogasiu si Manoila : 9 II

Ø  Phaidos ( conceptia despre idei ) Sipos si Fanaru: 16 II

Ø  Sophites ( despre raportul dintre idei ) Budau si Dogaru : 23 II

Ø  Symposion ( teoria despre “eros” sau despre metoda dupa care poate fi inuite ideile , prototipurile eterne ale lucrurilor )Rosca si Radu : 1 III

Ø  Parmenide ( despre raportul ideilor cu lumea senzoriala ) Badulescu si Toma : 8 III

Ø  Phaidon ( nemurirea sufletului ) Dimisca si Berzintu : 10 XI

Ø  Philebos ( despre cel mai important bun al omului ) Antal si Anton : 22 III

Ø  Politeia ( despre statul cel mai bun ) Boca si Anghelus : 29 III