Crestinismul ca fapt mistic si misteriile Antichitatii

Drumul Initiatic 

( cap I - Misteriile si intelepciunea lor )

Dea lungul istoriei putem identifica doua tipuri de religii . Prima dintre ele si cea mai raspandita este religia populara , religia maselor , care nu raspunde la marile enigme si la misteriile oamenilor . Dar , unii oameni au cautat mereu raspunsuri la aceste enigme si astfel apare o religie tainica , ascunsa a marilor misterii , o religie a initiatilor , o religie ce tine de sacrul uman .

Misteriile erau considerate de antici ca fiind un lucru foarte periculos . De aceea  , oricine comunica o taina unui neinitiat era considerat ca fiind un tradator . Acest lucru poate fi dovedit de o intamplare din viata poetului grec Eschil . Eschil a fost acuzat ca a divulgat taine ale initiatilor publicului larg si a fost condamnat de acestia la moarte . Poetul a scapat prin fuga la altarul zeului Dionysos unde a fost dovedit juritic ca Eschil nu era un initiat .

Persoanele considerate demne , care cautau cunoasterea superioara si raspunsul la marile enigme erau ajutate de intelepti-preoti sa ajunga la intelepciunea superioara printr-un proces de initiere .Pregatirile pentru procesul de initiere pot fi asemanate cu pregatirile pentru moarte , ele constand in desprinderea de lumea senzoriala , de lumea asa cum o percep noi cu ajutorul analizatorilor/organelor de simt specializate . Persoanele care vor sa fie initiate trebuie sa tina post , sa se izoleze de lume ducand in viata solitara si sa se detaseze de toate lucrurile lumesti , astfel incat lumea senzoriala sa nu mai aibe nici o valoare pentru ei . Toate acestea sunt necesare pentru a putea percepe lumea spirituala .

Initierea sau “calatoria “ initiatica smulge persoana in cauza din lumea senzoriala , din lumea obisnuita , dominata de legile fizicii si ale naturii si il arunca intr-o lume a sacrului , ascunsa in cea profana , in care domina cu totul alte reguli . Intiatul nu intelege ceea ce i se intampla pe moment si nu-si poate explica ceea ce se intampla .

Initiatului i se ia siguranta si tot ceea ce pentru el era viu moare , toate valorile lumesti dispar si el intra intr-o stare de purificare , asemanatoare cu moartea . Initiatul simte ca a murit si a reinviat devenind un alt om , diferit , superior , o fiinta mai mult spirituala decat senzoriala ce este mult mai apropiata de Divinitate .

Omul profan , omul obisnuit priveste realitatea dintr-o perspectiva strict materiala , percepand lumea senzoriala ca adevarata si pe cea spirituala ca fiind doar o fantasma , o “ fata morgana “ . Pentru omul profan lucrurile spirituale sunt simple ganduri , simple fantasme pe care nu le traieste ci doar le gandeste , alcatuind o realitate ce dispare in fata realitatii senzoriale . Daca unei persoane neinitiate , unui om profan I s-ar arata dintr-o data rezolvarea misteriilor atunci el ar fi aruncat in neant , deoarece i s-ar lua fericirea si nu i s-ar mai da nimic in schimb .

Pentru omul sacru , omul initiat , perceptia realitatii se rastoarna complet . Lumea senzoriala , desi este perceputa ca adevarata , cade pe un plan secund fiind pusa la indoiala de realitatea spirituala , pe care acesta o percepe ca fiind adevarata intru totul .  Astfel , apare o ezitare , un spatiu de indoiala intre perceptia realitatii senzoriale si ceea ce este ea defapt . In acest spatiu isi are locul realitatea spirituala , realitate ce face conexiunea dintre om si Divinitate .

In omul sacru este prezenta vesnicia cu adevarat  deoarece el are o alta perceptie asupra vietii si asupra mortii , intelegand ca inca de la nastere el moare in continuu : in momentul in care incepem sa ne maturizam , in noi moare copilul dinainte . In fiecare noua zi moare in noi persoana care eram ieri renascand ca o persoana diferita . Omul sacru intelege ca zeii , asa cum ii priveau oamenii , sunt simple plasmuiri ale imaginatiei lor , deoarece ei sunt reprezentati prin elemente senzoriale . Dumnezeul “adevarat” nu poate fi privit din perspectiva lumii senzoriale deoarece el este de natura spirituala . Doar o persoana initiata poate ajunge la cunoasterea Divinitatii dar nu va putea niciodata sa o exprime in termeni senzoriali . Grecii , fiind mari initiati aveau un loc special in Panteonul de pe Acropole inchinat zeului necunoscut , zeului pe care nu si-l puteai imagina si nici explica . Despre acest zeu a incercat sa le vorbeasca sfantul Paul ( Fap . 17,22 ) .

Cert este ca persoanele initiate sunt constiente ca nu pot dovedi ceea ce li se intampla ci doar povesti sperand k in noi prin povestile lor sa ni se deschida acel “ ochi spiritual “ care sa ne faca sa intelegm ceea ce ei au patit si sa ne faca sa ne dorim sa fim initiati pentru a putea lua legatura cu divinitatea “

! Recomand citirea cartii : Crestinismul ca fapt mistic si misteriile Antichitatii de Rudolf Steiner   . Pentru impresii si parerei lasati un comentariu . Pentru corecturi : claudiu_ionutz_2oo9@yahoo.com